La un ceai cu tine
Furtunile se dezlănțuie, vântul bate cu putere, crivăț, roșu, pământ sub tălpi, arde, mâini, ochi, obraji, ceață, frigul aprig, îngheț, gura ta, brațele tale,
te iubesc dulce amar
Toate cele de prin jur par a fi prăfuite, paharele de gheață ciocnesc liniștea surdă ce o am in inimă, poc pare că mai
1994
Ne plimbam astăzi de mână, unul pentru celalalt, căci acolo unde e dragoste, e respect, bunăvoință, liniște, cald, și îl văd pe Iorgu,
Prea târziu să-l mai ajungi pe soare
„ Astăzi între două ceasuri, am tras cu putere ultimul aer în piept, suferința și tot chinul ce l-am îndurat avu să se sfârșească
Nu v-am iubit
“ Nu știu cum s-ar spune iubirii, ori cum ar fi ea simțită, ce povesti fictive au inventat poeții cu toți scritorii, ce
Micul meu erou
Și cum priveam picturile din galeria de artă la care fusesem din întâmplare, fermecat de toate acele culorile vibrante ce erau expuse împrejur, observ
Poate pare greu de crezut, însă frica e singurul sentiment care te ridică, frica ne face oameni mari
– Și… tu spui să-mi fie frică ? – Copile, soarbe teama din paharul vieții la fel cum bei dragostea atunci când o ai,